Psalmi 142

1. (Un psalm al lui David: al priceperii; cand era el in pestera. O rugaciune.) Cu glasul meu catre Domnul am strigat, cu glasul meu catre Domnul m-am rugat.

2. Varsa-voi inaintea Lui rugaciunea mea, necazul meu inaintea Lui voi spune.

3. Cand lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cararile mele. In calea aceasta in care am umblat, ascuns-au cursa mie.

4. Luat-am seama de-a dreapta si am privit si nu era cine sa ma cunoasca. Pierit-a fuga de la mine si nu este cel ce cauta sufletul meu.

5. Strigat-am catre Tine, Doamne, zis-am: "Tu esti nadejdea mea, partea mea esti in pamantul celor vii".

6. Ia aminte la rugaciunea mea, ca m-am smerit foarte. Izbaveste-ma de cei ce ma prigonesc, ca s-au intarit mai mult decat mine.

7. Scoate din temnita sufletul meu, ca sa laude numele Tau, Doamne. Pe mine ma asteapta dreptii, pana ce-mi vei rasplati mie.