Deuteronomul - A cincea carte a lui Moise 1

1. Acestea sunt cuvintele pe care le-a grait Moise la tot Israelul peste Iordan, in pustiul Arabah, din fata Sufei, intre Paran, Tofel, Laban, Haserot si Di-Zahab,

2. Cale de unsprezece zile de la Horeb, in drumul de la Muntele Seir, catre Cades-Barnea.

3. In anul al patruzecilea, in luna a unsprezecea, in ziua intai a lunii acesteia, a grait Moise tuturor fiilor lui Israel toate cit ii poruncise Domnul pentru ei.

4. Dupa ce a batut pe Sihon, regele Amoreilor, care locuia in Hesbon, si pe Og, regele Vasanului, care locuia in Astarot si in Edrei, dincolo de Iordan, in pamantul Moabului,

5. A inceput Moise a lamuri legea aceasta si a zis:

6. "Domnul Dumnezeul vostru ne-a grait noua pe Horeb si a zis: Va ajunge de cand locuiti pe muntele acesta!

7. Intoarceti-va si, pornind la drum, duceti-va la muntele Amoreilor si la toti vecinii lor din Arabah, din munte, din Sefela si din Negeb, la malurile marii, in pamantul Canaanului, la Liban, si chiar pana la raul cel mare, la fluviul Eufratului.

8. Si iata, Eu va dau pamantul acesta; mergeti si va luati de mostenire pamantul pe care Domnul a fagaduit cu juramant sa-l dea parintilor vostri, lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov, lor si urmasilor lor.

9. In vremea aceea v-am zis: Nu va mai pot povatui singur;

10. Domnul Dumnezeul vostru v-a inmultit si iata acum sunteti multi la numar, ca stelele cerului.

11. Domnul Dumnezeul parintilor vostri sa va inmulteasca de o mie de ori mai mult decat sunteti acum si sa va binecuvanteze, cum v-a fagaduit El!

12. Cum dar voi purta singur greutatile voastre si sarcinile voastre si neintelegerile dintre voi?

13. Alegeti-va din semintiile voastre barbati intelepti, priceputi si incercati, si-i voi pune capetenii peste voi.

14. Atunci mi-ati raspuns si ati zis: Bun lucru ne poruncesti sa facem!

15. Si am luat dintre voi barbati intelepti, priceputi si incercati, si i-am pus povatuitori peste voi: capetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci si judecatori peste semintiile voastre.

16. In vremea aceea, am dat porunca judecatorilor vostri si am zis: Sa ascultati pe fratii vostri si sa judecati drept pricina ce ar avea un om atat cu fratele lui, cit si cu cel strain.

17. Sa nu partiniti la judecata, ci sa ascultati si pe cel mare si pe cel mic. Sa nu va sfiiti de la fata omului, ca judecata este a lui Dumnezeu. Iar pricina care va fi grea pentru voi sa o aduceti la mine si o voi asculta eu.

18. V-am mai dat in vremea aceea porunci pentru toate cele ce trebuie sa faceti.

19. Am plecat apoi de la Horeb, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, si am strabatut tot pustiul acesta mare si infricosator, pe care l-ati vazut in drumul spre muntele Amoreilor, si am ajuns la Cades-Barnea.

20. Atunci v-am zis: Iata, ati ajuns la muntele Amoreilor, pe care Domnul Dumnezeul vostru, il va da noua.

21. Iata, Israel, Domnul Dumnezeul tau iti da pamantul acesta: mergi si ia-l in stapanire, cum ti-a zis Domnul Dumnezeul parintilor tai; nu te teme, nici nu te inspaimanta!

22. Iar voi ati venit cu totii la mine si ati zis: Sa trimitem inaintea noastra oameni ca sa cerceteze pamantul si sa ne aduca stire despre drumul pe care sa mergem si despre cetatile la care sa ne ducem.

23. Cuvantul acesta mi-a placut si am luat dintre voi doisprezece oameni, cate unul din fiecare semintie.

24. Acestia s-au dus si s-au suit pe munte, au mers pana la valea Escol, si au cercetat-o.

25. Au luat din roadele pamantului si ne-au adus noua; si ne-au adus si stire, spunandu-ne: Pamantul pe care Domnul Dumnezeul nostru ni-l da este bun.

26. Voi insa n-ati vrut sa va duceti si v-ati impotrivit poruncii Domnului Dumnezeului vostru, ati cartit in corturile voastre si ati zis:

27. Domnul din ura catre noi ne-a scos din pamantul Egiptului, ca sa ne dea in mainile Amoreilor si sa ne piarda.

28. Incotro sa ne ducem? Fratii nostri ne-au infricosat, spunandu-ne: "Poporul acela e mai mare, mat mult si mai puternic decat noi; cetatile de acolo sunt mari si cu intarituri pana la cer; si am mai vazut acolo si pe fiii lui Enac".

29. Atunci v-am zis: Nu va inspaimantati si nu va temeti de ei.

30. Domnul Dumnezeul vostru merge inaintea voastra si se va lupta El pentru voi, cum a facut cu voi si in Egipt, inaintea ochilor vostri.

31. Si cum a facut in pustiul acesta, unde, cum ai vazut tu, Israel, Domnul Dumnezeul tau te-a purtat tot drumul ce l-ati strabatut pana ce ati sosit la locul acesta, cum poarta un om pe fiul sau.

32. Dar voi nici asa n-ati crezut pe Domnul Dumnezeul vostru,

33. Care a mers inaintea voastra in calatorie, ca sa va caute loc unde sa popositi; si mergea noaptea in foc, ca sa va arate calea pe care sa mergeti, iar ziua in nor.

34. Si auzind Domnul Dumnezeu cuvintele voastre, S-a maniat si S-a jurat, zicand: "Nimeni din oamenii acestia, din acest neam rau,

35. Nu va vedea pamantul cel bun, pe care Eu am jurat sa-l dau parintilor vostri.

36. Numai Caleb, fiul lui Iefone, il va vedea. Aceluia si fiilor lui voi da pamantul pe care 1-a strabatut el, pentru ca acela s-a supus Domnului.

37. Pentru voi s-a maniat Domnul si pe mine si a zis: Nici tu nu vei intra acolo!

38. Iosua, fiul lui Navi, care este cu tine, acela va intra acolo; intareste-l pe el, ca el va duce pe Israel in mostenirea sa.

39. Copiii vostri, de care voi ziceati ca vor cadea prada vrajmasilor, si fiii vostri, care acum nu cunosc nici binele, nici raul, aceia vor intra acolo; lor il voi da si ei il vor mosteni.

40. Iar voi intoarceti-va si va indreptati spre pustie, pe calea cea catre Marea Rosie.

41. Voi insa mi-ati raspuns atunci si mi-ati zis: Am pacatuit inaintea Domnului Dumnezeului nostru! Ne ducem sa ne luptam cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru! Si v-ati incins fiecare cu arma sa de lupta si v-ati hotarat nebuneste sa va suiti pe munte.

42. Iar Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu va suiti si nu va luptati, ca sa nu va biruiasca vrajmasii vostri, ca Eu nu sunt in mijlocul vostru.

43. Si eu v-am spus, dar voi n-ati ascultat, ci v-ati impotrivit poruncii Domnului si, in indaratnicia voastra, v-ati suit pe munte.

44. Dar v-a iesit inainte poporul amoreu care locuia pe muntele acela si a tabarat asupra voastra ca albinele si v-a zdrobit de la Seir pana la Horma.

45. Atunci v-ati intors si ati plans inaintea Domnului, dar Domnul n-a ascultat plangerea voastra si nu v-a luat in seama.

46. Si ati locuit in Cades vreme multa, ca multe au fost zilele cit ati stat acolo".