Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov 1
1. Iacov, rob al lui Dumnezeu si al Domnului Isus Hristos, catre cele douasprezece semintii cari sint imprastiate: sanatate!
2. Fratii mei, sa priviti ca o mare bucurie cind treceti prin felurite incercari,
3. ca unii cari stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare.
4. Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavirsit lucrarea, pentruca sa fiti desavirsiti, intregi, si sa nu duceti lipsa de nimic.
5. Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s'o ceara dela Dumnezeu, care da tuturor cu mina larga si fara mustrare, si ea ii va fi data.
6. Dar s'o ceara cu credinta, fara sa se indoiasca deloc: pentruca cine se indoieste, seamana cu valul marii, turburat si impins de vint incoace si incolo.
7. Un astfel de om sa nu se astepte sa primeasca ceva dela Domnul,
8. caci este un om nehotarit si nestatornic in toate caile sale.
9. Fratele dintr'o stare de jos sa se laude cu inaltarea lui.
10. Bogatul, dimpotriva, sa se laude cu smerirea lui: caci va trece ca floarea ierbii.
11. Rasare soarele cu caldura lui arzatoare, si usuca iarba: floarea ei cade jos, si frumusetea infatisarii ei piere: asa se va vesteji bogatul in umbletele lui.
12. Ferice de cel ce rabda ispita. Caci dupace a fost gasit bun, va primi cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce-l iubesc.
13. Nimeni, cind este ispitit, sa nu zica: ?Sint ispitit de Dumnezeu?. Caci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau, si El insus nu ispiteste pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit, cind este atras de pofta lui insus si momit.
15. Apoi pofta, cind a zamislit, da nastere pacatului; si pacatul odata faptuit, aduce moartea.
16. Nu va inselati prea iubitii mei frati:
17. orice ni se da bun si orice dar desavirsit este de sus, pogorindu-se dela Tatal luminilor, in care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare.
18. El, de buna voia Lui, ne-a nascut prin Cuvintul adevarului, ca sa fim un fel de pirga a fapturilor Lui.
19. Stiti bine lucrul acesta, prea iubitii mei frati! Orice om sa fie grabnic la ascultare, incet la vorbire, zabavnic la minie;
20. caci minia omului nu lucreaza neprihanirea lui Dumnezeu.
21. De aceea lepadati orice necuratie si orice revarsare de rautate si primiti cu blindeta Cuvintul sadit in voi, care va poate mintui sufletele.
22. Fiti implinitori ai Cuvintului, nu numai ascultatori, inselindu-va singuri.
23. Caci daca asculta cineva Cuvintul, si nu-l implineste cu fapta, seamana cu un om, care isi priveste fata fireasca intr'o oglinda;
24. si, dupace s'a privit, pleaca si uita indata cum era.
25. Dar cine isi va adinci privirile in legea desavirsita, care este legea slobozeniei, si va starui in ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui.
26. Daca crede cineva ca este religios, si nu-si infrineaza limba, ci isi inseala inima, religiunea unui astfel de om este zadarnica.
27. Religiunea curata si neintinata, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si sa ne pazim neintinati de lume.