Cartea lui Neemia (a doua Ezdra) 9

1. In ziua de douazeci si patru a acestei luni s-au adunat toti fiii lui Israel, imbracati cu sac si cu capetele presarate cu cenusa, ca sa posteasca.

2. Si osebindu-se cei ce erau din neamul lui Israel de toti cei de alt neam, au venit de si-au marturisit pacatele lor si faradelegile parintilor lor.

3. Si dupa ce s-au asezat la locurile lor, li s-a citit din cartea legii Domnului Dumnezeului lor un sfert de zi, iar alt sfert de zi si-au marturisit pacatele lor si s-au inchinat Domnului Dumnezeului lor.

4. Apoi Iosua, Binui, Cadmiel, Sebania, Buni, Serebia, Baani si Chenani s-au urcat pe podetul levitilor si au strigat cu glas mare catre Domnul Dumnezeul lor;

5. Si levitii Iosua, Cadmiel, Bani, Hasabneia, Serebia, Hodia, Sebania si Petahia au zis: "Sculati-va si binecuvantati pe Domnul Dumnezeul vostru din veac in veac!" "Dumnezeule - a zis Ezdra - slaveasca-se numele Tau cel slavit si mai presus de urice lauda si slavire!

6. Numai Tu esti Domn si numai Tu ai facut cerurile, cerurile cerurilor si toata ostirea lor, pamantul si toate cele de pe el, marile si toate cele ce se cuprind in ele; Tu dai viata la toate si tie se inchina ostirea cerurilor.

7. Tu, Doamne Dumnezeule ai ales pe Avram, l-ai scos din Urul Caldeii si i-ai dat numele de Avraam.

8. Tu ai gasit ca inima lui e credincioasa inaintea Ta, Tu ai facut legamant cu el si Tu ai fagaduit sa dai urmasilor lui tara Canaanului, a Heteilor, a Amoreilor, a Ferezeilor, a Iebuseilor si a Ghergheseilor; si Tu Ti-ai tinut cuvantul, pentru ca Tu esti drept.

9. Tu ai vazut necazul parintilor nostri in Egipt si ai auzit strigatele lor la Marea Rosie.

10. Tu ai facut semne si minuni inaintea lui Faraon, impotriva tuturor slugilor lui si impotriva intregului popor din tara lui, pentru ca Tu ai vazut cu cata rautate s-au purtat ei cu parintii nostri si ti-ai facut nume pana in ziua de astazi.

11. Tu ai despartit marea inaintea parintilor nostri si au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, dar i-ai cufundat in adanc, cum se cufunda o piatra in apa, pe cei ce-i urmareau.

12. Tu i-ai povatuit ziua cu stalp de nor si noaptea cu stalp de foc si le-ai luminat calea pe care aveau sa mearga.

13. Tu Te-ai pogorat pe muntele Sinai, le-ai grait din inaltimea cerurilor si le-ai dat porunci drepte; legi ale adevarului, invataturi si oranduiri minunate.

14. Tu le-ai aratat odihna Ta cea sfanta si le-ai scris prin Moise, sluga Ta, porunci, randuieli si lege.

15. Tu le-ai dat din inaltimea cerului paine, cand au flamanzit si le-ai scos apa din piatra, cand au insetat, si le-ai zis sa intre si sa mosteneasca tara pe care cu juramant le-ai fagaduit-o.

16. Dar parintii nostri s-au indaratnicit si si-au invartosat cerbicia lor; n-au ascultat poruncile Tale, nici s-au supus si au uitat minunile pe care le-ai facut pentru ei.

17. Invartosatu-si-au cerbicia lor si in razvratirea lor si-au ales o capetenie, ca sa se intoarca in robia lor; dar Tu, fiind Dumnezeu iubitor si iertator, negrabnic la manie si bogat in mila si indurare, nu i-ai parasit.

18. Chiar cand si-au facut un vitel turnat si au zis: "Iata dumnezeul tau care te-a scos din Egipt!" si s-au dedat la hule mari impotriva Ta,

19. In nemarginita Ta indurare, nu i-ai parasit in pustiu si stalpul de nor n-a incetat sa-i calauzeasca ziua in calea lor, nici stalpul de foc sa le lumineze noaptea drumul ce faceau.

20. Trimisu-le-ai Duhul Tau cel bun, ca sa-i intelepteasca; nu ai lipsit gura lor de mana Ta si in setea lor le-ai dat apa.

21. Timp de patruzeci de ani i-ai hranit in pustie si nimic nu le-a lipsit; hainele lor nu s-au invechit, nici incaltamintele lor nu s-au rupt.

22. Le-ai dat regate si popoare le-ai impartit si au pus stapanire pe tara lui Sihon, regele Hesbonului si pe pamantul lui Og, regele Vasanului.

23. Tu ai inmultit pe fiii lui ca stelele cerului si i-ai dus in tara de care ai spus parintilor lor ca o vor mosteni.

24. Si fiii lor au intrat si au mostenit tara aceea; ai supus inaintea lor pe locuitorii pamantului aceluia, pe Canaanei si i-ai dat pe acestia in mana lor cu regele si cu tot poporul bastinas, ca sa le faca ce vor vrea.

25. Si s-au facut ei stapani peste cetati tari si peste pamantul roditor, peste case pline de toate bunatatile, fantani sapate in piatra, vii, maslini si pomi roditori din belsug; si au mancat si s-au saturat si s-au ingrasat traind in desfatari prin bunatatea Ta.

26. Dar ei s-au ridicat si s-au razvratit impotriva Ta; au aruncat legea Ta la spate; pe proorocii Tai care-i indemnau sa se intoarca la Tine i-au ucis; si ti-au adus hule mari.

27. Atunci Tu i-ai dat in mainile vrajmasilor lor, care i-au apasat. Dar in vremea necazului lor au strigat catre Tine si Tu i-ai auzit din inaltimea cerurilor si, in mila Ta cea mare, le-ai trimis izbavitori ca sa-i izbaveasca din mainile vrajmasilor lor.

28. Iar daca s-au odihnit, au inceput iar sa faca rau inaintea Ta. Atunci Tu i-ai dat din nou in mana vrajmasilor lor ca sa-i stapaneasca. Si ei din nou au strigat catre Tine si Tu i-ai auzit din inaltimea cerurilor si, in mila Ta cea mare, i-ai izbavit de multe ori.

29. I-ai povatuit sa se intoarca la legea Ta, dar ei s-au indaratnicit si n-au ascultat poruncile Tale, ci au pacatuit impotriva poruncilor care dau viata celui ce le implineste si si-au indarjit spinarea lor si cerbicia lor si-au invartosat-o si nu s-au supus.

30. Tu insa, asteptand intoarcerea lor, i-ai ingaduit multi ani si le-ai desteptat luarea-aminte prin Duhul Tau si prin proorocii Tai, dar ei nu si-au plecat urechea. Atunci i-ai dat in mana popoarelor straine.

31. Dar, in mila Ta cea mare, nu i-ai starpit, nici nu i-ai parasit, caci Tu esti un Dumnezeu milos si indurat.

32. Si acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel mare, puternic si infricosator, Cel ce tii legamantul Tau si faci mila, nu socoti ca putin lucru suferintele ce am indurat noi, regii nostri, capeteniile noastre, preotii nostri, proorocii nostri, parintii nostri si tot poporul Tau din vremea regilor Asiriei pana in ziua aceasta.

33. Tu esti drept in toate cate ne-au ajuns, caci Tu ai fost credincios, iar noi am facut rau.

34. Regii nostri, capeteniile noastre, preotii nostri si parintii nostri n-au pazit legea Ta si n-au luat aminte nici la poruncile Tale, nici la indemnurile ce le-ai dat.

35. Cat au fost in regatul lor in mijlocul binefacerilor Tale, intr-o tara larga si roditoare pe care le-ai dat-o Tu, ei nu ti-au slujit tie, nici nu s-au intors de la faptele lor cele urate.

36. Si astazi iata suntem robi si tara ce Tu ai dat-o parintilor nostri, ca sa se bucure de roadele ei si de bunatatile ei,

37. Ea isi inmulteste astazi roadele pentru regii carora ne-ai supus pentru pacatele noastre. Ei domnesc peste noi si peste vitele noastre, dupa bunul lor plac si noi ne aflam in necaz mare.

38. Pentru toate acestea facem legamant pe care si noi insine cu iscalitura, si capeteniile, levitii si preotii nostri il intaresc cu pecetea".