Daniel 4

1. Regele Nabucodonosor a dat hrisov catre toate popoarele, neamurile si limbile care locuiesc pe tot pamantul: "Pacea voastra sa sporeasca!

2. Placutu-mi-a sa vestesc minunile si faptele cele peste fire, pe care le-a facut mie Dumnezeul cel Preainalt.

3. Cat de mari sunt minunile Lui si cat de puternice sunt faptele cele peste fire! Imparatia Lui este imparatie vesnica si stapanirea Lui tine din neam in neam!

4. Eu, Nabucodonosor, stam fara de grija in casa mea si bucuros de viata in patul meu.

5. Am visat un vis care m-a inspaimantat; si gandurile mele cand stam culcat in patul meu si vedeniile pe care le-am avut m-au framantat adanc.

6. Si am poruncit sa mi se aduca in fata mea toti inteleptii din Babilon, care sa-mi talcuiasca visul.

7. Atunci au sosit talcuitorii de semne, prezicatorii, caldeii si cititorii in stele si le-am spus visul, dar ei nu mi-au dat talcuirea lui.

8. Iar in cele din urma s-a infatisat inaintea mea Daniel, al carui nume este Beltsatar, dupa numele dumnezeului meu si care are in al Duhul Dumnezeului celui Sfant si i-am spus visul:

9. "Beltsatar, tu, mai-marele talcuitorilor de semne, tu, cel in care stiu ca locuieste Duhul lui Dumnezeu celui Sfant si ca nici o taina nu-ti este grea, ia aminte la visul pe care l-am visat si spune-mi talcuirea lui!

10. Vedenia pe care am avut-o, cand eram culcat in patul meu, a fost: "Ma uitam si iata un copac in mijlocul pamantului, inalt foarte.

11. Copacul crestea si era puternic si varful lui ajungea pana la cer si se putea vedea pana la capatul pamantului.

12. Frunzisul lui era frumos si roadele lui multe, si hrana pentru toti se afla in el. Sub el cautau umbra fiarele campului, iar in ramurile lui isi faceau cuiburi pasarile cerului si din el se hraneau toate vietuitoarele.

13. Priveam in vedenia pe care am avut-o, cand eram in patul meu si iata un inger, un sfant, se cobora din ceruri;

14. El a strigat cu glas tare si a poruncit asa: Doborati copacul si taiati-i crengile, scuturati frunzele lui si imprastiati roadele lui, ca animalele sa fuga de sub el si pasarile din frunzisul lui!

15. Iar butucul si radacinile sa ramana in pamant in legaturi de fier si de arama, in iarba campului! Din roua cerului sa fie udat si cu dobitoacele campului sa imparta iarba pamantului.

16. Inima lui sa nu mai fie inima de om, ci o inima de dobitoc sa-i fie data si sapte ani sa treaca peste el!

17. Aceasta hotarare se sprijina pe porunca ingerilor, iar porunca sfintilor este ca sa cunoasca cei vii ca Cel Preainalt stapaneste peste imparatia oamenilor, pe care o da cui vrea si poate sa ridice peste ea pe cel mai de jos dintre oameni.

18. Acesta este visul pe care l-am visat eu, regele Nabucodonosor, iar tu, Beltsatar, spune talcuirea lui, caci toti inteleptii regatului meu nu pot sa-mi faca cunoscuta talcuirea. Tu insa esti in stare, fiindca ai in tine Duhul Dumnezeului celui Sfant".

19. Atunci Daniel, al carui nume este Beltsatar, a ramas inmarmurit pentru o clipa si gandurile lui s-au tulburat. Regele a prins din nou a grai si a zis: "Beltsatar, visul si talcuirea lui sa nu te infricoseze!" Raspuns-a Beltsatar si a zis: "O, stapane, visul sa fie pentru cei ce te urasc pe tine, iar talcuirea lui pentru vrajmasii tai!

20. Copacul pe care tu l-ai vazut, mare si puternic, care cu varful ajungea pana la cer si se vedea pana la capatul pamantului,

21. Cu frunzis frumos, cu rod mult si din care se hraneau toti, sub care se adaposteau fiarele campului, iar in ramurile lui faceau cuiburi pasarile cerului,

22. Acela esti tu, o, rege, tu, care te-ai marit si te-ai facut puternic, ai crescut si ai ajuns pana la ceruri, ai stapanirea ta pana la marginea pamantului.

23. Iar ca a vazut regele un inger, un sfant, coborandu-se din cer si zicand: Doborati copacul si nimiciti-l, dar butucul si radacinile lui lasati-le in pamant si in legaturi de fier si de arama, in iarba pamantului, si de roua cerului sa fie udat si cu animalele campului sa fie partas pana ce vor trece peste el sapte ani,

24. Aceasta inseamna, o, rege, ca hotararea Celui Preainalt se va implini peste stapanul meu regele,

25. Ca tu vei fi alungat dintre oameni si vei locui impreuna cu animalele campului si vei manca iarba si din roua cerului vei fi udat si vor trece peste tine sapte ani, pana ce tu vei cunoaste ca Cel Preainalt are stapanirea peste imparatia oamenilor si o da cui voieste.

26. Si daca a poruncit sa lase butucul si radacinile copacului, inseamna ca regatul tau va fi ocrotit pentru tine indata ce tu vei recunoaste ca Cerul are stapanirea.

27. De aceea, o, rege, placut sa-ti fie sfatul meu inaintea ta: Rascumpara pacatele tale prin fapte de dreptate si nedreptatile tale prin mila catre cei saraci, daca vrei ca bunastarea in care te afli sa dainuiasca".

28. Totul s-a implinit cu regele Nabucodonosor.

29. Dupa douasprezece luni, cand regele Nabucodonosor se plimba in palatul regal din Babilon,

30. A prins a grai zicand: "Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l-am cladit eu intru taria puterii mele si spre cinstea stralucirii mele, ca resedinta regala?"

31. Pe cand cuvantul era inca in gura regelui, un glas s-a coborat din cer: "Tie, rege Nabucodonosor, ti se spune: Regatul s-a luat de la tine.

32. Si dintre oameni vei fi izgonit, vei locui cu animalele campului si vei paste iarba si vor trece sapte ani peste tine, pana ce vei recunoaste ca Cel Preainalt are putere peste imparatia oamenilor si ca o da cui voieste!"

33. Indata s-a implinit cuvantul asupra lui Nabucodonosor, caci a fost alungat dintre oameni si a mancat iarba ca animalele si trupul lui era udat de roua pana cand parul i-a crescut ca penele vulturilor si unghiile ca ghiarele pasarilor.

34. "Si dupa trecerea acestui timp, eu Nabucodonosor, am ridicat ochii mei la cer si mintea mi-a venit din nou si am binecuvantat pe Cel Preainalt si Celui vesnic viu l-am adus lauda si preamarire, ca puterea Lui este putere vesnica, iar imparatia Lui din neam in neam.

35. Toti locuitorii pamantului sint socotiti ca o nimica si El face ce voieste cu ostirea cereasca si cu locuitorii pamantului si nimeni nu poate sa-L impiedice la lucrul Lui si sa-I zica: "Ce faci Tu?"

36. In acelasi timp mi-a venit mintea la loc si, spre gloria regatului meu, mi-a venit iarasi maretia si stralucirea si sfetnicii mei si dregatorii cei mari m-au chemat si regatul mi-a fost dat in stapanire, iar puterea mea a crescut si mai mult.

37. Acum, eu, Nabucodonosor, laud, inalt si preamaresc pe Imparatul cerului; toate faptele Lui sunt adevarate si caile Lui drepte, iar pe cei ce umbla mandri poate sa-i smereasca!"