Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul 12

1. Si s-a aratat din cer un semn mare: o femeie invesmantata cu soarele si luna era sub picioarele ei si pe cap purta cununa din douasprezece stele.

2. Si era insarcinata si striga, chinuindu-se si muncindu-se ca sa nasca.

3. Si alt semn s-a aratat in cer: iata un balaur mare, rosu, avand sapte capete si zece coarne, si pe capetele lui, sapte cununi imparatesti.

4. Iar coada lui tara a treia parte din stelele cerului si le-a aruncat pe pamant. Si balaurul statu inaintea femeii, care era sa nasca, pentru ca sa inghita copilul, cand se va naste.

5. Si a nascut un copil de parte barbateasca, care avea sa pastoreasca toate neamurile cu toiag de fier. Si copilul ei fu rapit la Dumnezeu si la tronul Lui,

6. Iar femeia a fugit in pustie, unde are loc gatit de Dumnezeu, ca sa o hraneasca pe ea, acolo, o mie doua sute si saizeci de zile.

7. Si s-a facut razboi in cer: Mihail si ingerii lui au pornit razboi cu balaurul. Si se razboia si balaurul si ingerii lui.

8. Si n-a izbutit el, nici nu s-a mai gasit pentru ei loc in cer.

9. Si a fost aruncat balaurul cel mare, sarpele de demult, care se cheama diavol si satana, cel ce inseala pe toata lumea, aruncat a fost pe pamant si ingerii lui au fost aruncati cu el.

10. Si am auzit glas mare, in cer, zicand: Acum s-a facut mantuirea si puterea si imparatia Dumnezeului nostru si stapanirea Hristosului Sau, caci aruncat a fost parasul fratilor nostri, cel ce ii para pe ei inaintea Dumnezeului nostru, ziua si noaptea.

11. Si ei l-au biruit prin sangele Mielului si prin cuvantul marturiei lor si nu si-au iubit sufletul lor, pana la moarte.

12. Pentru aceasta, bucurati-va ceruri si cei ce locuiti in ele. Vai voua, pamantule si mare, fiindca diavolul a coborat la voi avand manie mare, caci stie ca timpul lui e scurt.

13. Iar cand a vazut balaurul ca a fost aruncat pe pamant, a prigonit pe femeia care nascuse pruncul.

14. Si femeii i s-au dat cele doua aripi ale marelui vultur, ca sa zboare in pustie, la locul ei, unde e hranita acolo o vreme si vremuri si jumatate de vreme, departe de fata sarpelui.

15. Si sarpele a aruncat din gura lui, dupa femeie, apa ca un rau ca s-o ia apa.

16. Si pamantul i-a venit femeii intr-ajutor, caci pamantul si-a deschis gura sa si a inghitit raul pe care-l aruncase balaurul, din gura.

17. Si balaurul s-a aprins de manie asupra femeii si a pornit sa faca razboi cu ceilalti din semintia ei, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Iisus.